Nestor Heck

Nestor Heck

A fost unul dintre cei mai importanți fotografi din Iași, capitala Moldovei unde a realizat numeroase fotografii cu personalitățile vremii și cu exterioarele orașului și astăzi este considerat unul dintre cei mai importanți fotografi români, din trecut.

Este important pentru întreaga sa activitate, în general, dar și pentru că este unul dintre cei patru fotografi care l-au imortalizat pe Mihai Eminescu, astfel încat astăzi avem păstrată imaginea marelui poet.

Nestor Heck era poate cel mai important fotograf al târgului Iașilor și la serviciul lui au apelat o serie de personalități ale acelor vremuri printre care amintim: Veronica Micle, I.L. Caragiale, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Gavriil Musicescu,Colonelul Budişteanu, etc. și tot el a imortalizat și figurile deputaţilor adunarii Ad-Hoc din octombrie 1857, o fotografie foarte importantă pentru istoria noastră.

Și-a deschis atelierul în jurul anului 1850 la adresa: Strada Spiridon- Casa Reincke Chethner, apoi pe stradă Cuza Vodă, fostă Golia nr. 83. În 1890 are loc un incendiu și casa este distrusă iar atelierul se mută în strada Lăpuşneanu, în casele d-nei Elena Pastia (Rudolf Şuţu).

La începutul erei fotografice toate atelierele aveau tavanul vitrat cu geamuri asemănătoare unei sere, iar lumina naturală lumina zona unde era amplasat decorul și era folosită pentru expunerea și imprimarea imaginii fotografice.

Orele cu lumină naturală, prielnică pentru fotografiere, se anunţau prin ziarele din Iași, și astfel posibilii mușterii erau anunțați când era perioada potrivită de a vizita atelierul. Mai târziu când a apărut sursa de lumina artificială, cu petromax, magneziu și cu lămpi electrice, Nestor Heck s-a adaptat, a preluat și folosit și aceste procede.

Fotografiile erau impresionate pe plăci de sticlă, care după prelucrarea cu subtanțe chimice deveneau-negative, care mai apoi erau puse pe hârtie sensibilă și subțire (devenind imaginea pozitivă).

Se folosea un un clişeu de sticla drept suport dat în prealabil colodiu umed. Colodiul, amestecat cu iodură de potasiu sau iodură de amoniu, se răspândea omogen pe suprafaţa plăcii de sticlă ce fusese bine spălată în prealabil şi degresată cu alcool. Surplusul de colodiu era returnat în recipientul în care era păstrat. Placa (sticla)astfel tratată era lăsată să se usuce în laborator, la lumină galbenă. Apoi era scufundată într-o soluţie de nitrat de argint (12 părţi apă şi o parte nitrat de argint). După 3 minute, când placa devenea albicioasă, însemna că este pregătită -sensibilizată. Se aştepta să se usucepuţin apoi, încă umedă, era plasată în aparatul de fotografiat şi expusă timp de câteva secunde. Daca stratul pregătitit s-ar fi uscat placa îşi pierdea calităţile fotosensibile. Developarea plăcii expuse se făcea în sulfat feros sau în acid pirogalic.

Urma spălarea şi fixarea în hiposulfit de sodiu. Copierea pentru fotografia finală se făcea prin contact cu o hârtie sensibilă. Hârtia era tratată în prealabil cu albuş de ou amestecat cu clorură de amoniu şi sensibilizată cu nitrat de argint. Faţă de cea tratată cu sare, folosită inițial, care era mată, aceasta era lucioasă şi strălucitoare, pretându-se perfect la copierea clişeelor de sticlă.

Fotografia finală care ajungea la client era realizată astfel: se lipea fotografia rezultată pe hârtia subțire (imaginea pozitivă), pe un carton. Acesta avea două dimensiuni: carte de vizită (adică dimensiunea unei cărți de vizită) sau dimensiunea photocabinet(Cabinet glace) (3/4 cărti de vizită). Aceste cartoane erau făcute la comandă de tipografii renumite și aveau o grafică și elemente de reclamă pentru atelier și fotograf (în funcție de valoarea fotografului, acestea erau mai complexe sau mai simple). Și astfel pe fotografia finală (hârite subtire lipită pe carton) se aplica un timbru sec sau stampila cu numele fotografului - aceasta era de fapt semnătura fotografului (autorului).

Pe fiecare fotografie realizată în atelierul lui Nestor Heck se găsea ştampila emblema (timbru sec): Nestor Heck, și textul: ’’Atelieu artisticu de Photography și Pictură a lui Nestor Heck Jassi str Strada Spiridon- Casa Reincke Chethner’’, sau “Atelier fondat în 1850, cu diploma de onoare la Expoziţia de la Paris, 1889 şi alte atestate de merite pentru lucrări artistice” sau Nestor Heck Jassi .

Nestor Heck moare în iunie 1912, iar atelierul este preluat de Salvador Scutari, care a păstrat numele initial al atelirului și al precedesorului său, până în anul 1921.

Prima fotografie femeia cu pălărie colecție personală, următoarele sunt de pe internet.