Daghereotípul, a fost primul proces fotografic, utilizat pe scară largă încă din anii 1839.Inventat de Louis-Jacques-Mandé Daguerre și introdus la nivel mondial în 1839 daghereotípul a supravețiuit până în 1860 când a fost înlocuit, pentru că în aceea perioadă s-au inventat procese fotografice mai simple și mai ieftine.Era un proces fotografic foarte costisitor și un număr redus de persoane își perimiteau o fotografie. Din acest motiv avem astăzi puține fotografii din această perioadă.Fotografia de tip daghereotíp este cu persoane în general portrete, dar au fost și foarte puține fotografii de exterior (oameni în exterior sau chiar peisaje sau fotografii în decoruri reale-străzi, etc).Poate cele mai multe fotografii din această perioadă au fost cele cu persoane moarte.Atunci când le murea o persoană dragă, familia făcea un efort și pentru al păstra în amintire fotografii realizau și regizau fotografii, uneori chiar mise-en-scène în care puneau subiectul în decoruri ca și cum ar fi în viață, și apoi făceau o fotografia.Procesul fotografic propriu zis se realiza astfel: pe o foaie de cupru placată cu argint, și apoi prin tratament cu vapori se obținea o suprafață cu un finisaj de oglindă, destul de sensibilă la lumină, care ulterior era expusă într-o cameră (cutie).În funcție de intensitatea luminii soarelui, se făcea expunerea ca durată de timp, de la câteva secunde până la zeci de secunde.Apoi se prelucara chimic placa fotografică expusă, și se obținea imaginea revelată. Urma procesul de spălare și uscare.Fotografia obținută era apoi sigilată într-o casetă de piele cu geam, casetă care de cele mai multe ori era și aceasta personalizată în funcție de fotograf și de client.daghereotípul obținut este pe o suprafață argintie asemănătoare unei oglinzi, păstrată obișnuit sub sticlă și va apărea pozitivă sau negativă în funcție de unghiul în care este privită, de cum este luminată încăperea.
M.G
Comentarii
Trimiteți un comentariu